My story
Monday, January 7, 2008
Hmmm... pentru acest articol care va cuprinde cea mai frumoasa zii din vacanta de iarna si sunt cam nehotarat deoarece nu stiu care zi a fost mai speciala dar pana la urma am ajuns la concluzia ca va voi povestii despre ziua de 30 decembrie. Probabil cu totii va intrebati de ce a fost aceasta zii asa de speciala. Ei bine aceasta zi a fost asa de speciala pentru ca am fost cu un bun prieten, chiar cel mai bun prieten la Arieseni pentru a schia.
Toata aventura a inceput in dimineata zilei de 30 decembrie paroximativ la ora 7-7:30 cand ne-am urcat in masina eu cu prietenul meu Radu si am pornit spre Arieseni. Desigur ca tot programul era stabilit cu o zi inainte pentru a nu avea suprize neplacute
Drumul cu masina pentru mine a fost interesant, dar pentru Radu nu a fost deoarece el era putin speriat deoarece mergeam cu mult peste viteza legala. Nu a durat mult pana sa ajungem la Arieseni, din contra mi s-a parut foarte scurt traseul strabatut.
Am ajuns in jurul orei 08:00. Odata ajunsi ne-am coborat toti din masina si am dat buzna pe partie sa ne inchiriem schiuri pana nu se inchiriaza toate deoarece era ziua de duminica si dupa experienta noastra anterioara stiam ca in ziua de duminica este foarte aglomerat. Radu a avut o mica dificultate pot spune destul de amuzanta, nu ii intrau picioarele in clapari, atunci in mintea mea s-a nascut porcela "bigfoot" si toata ziua am strigat dupa Radu bigfoot. Dupa ce ne-am gasit clapari si schiuri am mers spre masina sa mancam deoarece eram lihniti de foame. Dupa ce am terminat de mancat ne-am luat schiurile in spate si incet incet am pornit spre partie.
De-ndata ce am ajuns pe partie am inceput sa urcam. Amandoi aveam mari emotii deoarece era prima data in acel an in care schiam si ne era frica ca nu ne vom descurca sau vom cadea, dar ne-am descurcat pana la urma.
Timpul trecea,noi tot schiam, incet incet incepeam sa capatam experienta. Incet incet s-a facut ora 13 si partia era foarte aglomerata, nu prea mai era loc sa schiezi, riscul era foarte mare sa intri in cineva. Atunci ne-am gandit sa mergem sa schiem pe un munte care era vis-a-vis de partie.
Pana am urcat in varful muntelui a fost foarte dificil, panta era abrupta, pe langa asta mai aveam si schiurile in spate si ne ingreuna situatia. Ajunsi in varful muntelui am hotarat sa luam o pauza pentru ca eram foarte obositi si deabia mai rasuflam. Dupa o scurta pauza ne-am pus schiurile in picioare si am inceput sa coboram. Coborarea a fost de asemenea dificila deoarece zapada nu avea grosime uniforma si pe langa asta era si inghetata ceea ce ne ingreuna situatia. Aceasca coborare a fost de asemenea foarte amuzanta, cadeam aproximativ din 10 in 10 metri dar noua ni se parea distractiv si cand cadea unul din noi incepeam sa radem in hohote. Eu am tras o sperietura grozava deoarece la un moment dat am prins o viteza prea mare pentru nivelul meu de schior si m-am apropit la maxim 10 cm de un copac. Dupa aceasta sperietura nu m-am mai incumetat sa iau schiurile in picioare pe acel munte deoarece imi era frica sa nu patesc ceva. Ajunsi intr-un final la poalele muntelu am luat drumul spre masina deoarece se apropia ora la care trebuia sa ne intalnim cu totii pentru a servi masa.
Dupa ce am terminat toti de mancat am hotarat sa mergem sa inchiriem atv-uri. Cu atv-ul a fost bestial. Am condus prin munti, pe gheata, pe zapada si chiar m-am incumetat de a face cateva scamatorii deoarece am experienta cu atv-uri. Din cate mi-a povestit Radu si el a avut destule avunturi cu atv-ul in acea zi.
Dupa ce am returnat atv-urile am hotarat sa mergem sa bem un ceai cald si sa pornim spre casa ca-ci eram foarte obositi. Pe drum spre casa in masina si eu si Radu am adormit instant si ne-am trezit doar in Oradea. Pentru mine aceasta a fost ce-a mai interesanta, mai palpitanta si mai amuzanta zii din vacanta mea de iarna.
Sper ca nu v-am plictisit cu mica mea relatare a zilei de 30 decembrie
Toata aventura a inceput in dimineata zilei de 30 decembrie paroximativ la ora 7-7:30 cand ne-am urcat in masina eu cu prietenul meu Radu si am pornit spre Arieseni. Desigur ca tot programul era stabilit cu o zi inainte pentru a nu avea suprize neplacute
Drumul cu masina pentru mine a fost interesant, dar pentru Radu nu a fost deoarece el era putin speriat deoarece mergeam cu mult peste viteza legala. Nu a durat mult pana sa ajungem la Arieseni, din contra mi s-a parut foarte scurt traseul strabatut.
Am ajuns in jurul orei 08:00. Odata ajunsi ne-am coborat toti din masina si am dat buzna pe partie sa ne inchiriem schiuri pana nu se inchiriaza toate deoarece era ziua de duminica si dupa experienta noastra anterioara stiam ca in ziua de duminica este foarte aglomerat. Radu a avut o mica dificultate pot spune destul de amuzanta, nu ii intrau picioarele in clapari, atunci in mintea mea s-a nascut porcela "bigfoot" si toata ziua am strigat dupa Radu bigfoot. Dupa ce ne-am gasit clapari si schiuri am mers spre masina sa mancam deoarece eram lihniti de foame. Dupa ce am terminat de mancat ne-am luat schiurile in spate si incet incet am pornit spre partie.
De-ndata ce am ajuns pe partie am inceput sa urcam. Amandoi aveam mari emotii deoarece era prima data in acel an in care schiam si ne era frica ca nu ne vom descurca sau vom cadea, dar ne-am descurcat pana la urma.
Timpul trecea,noi tot schiam, incet incet incepeam sa capatam experienta. Incet incet s-a facut ora 13 si partia era foarte aglomerata, nu prea mai era loc sa schiezi, riscul era foarte mare sa intri in cineva. Atunci ne-am gandit sa mergem sa schiem pe un munte care era vis-a-vis de partie.
Pana am urcat in varful muntelui a fost foarte dificil, panta era abrupta, pe langa asta mai aveam si schiurile in spate si ne ingreuna situatia. Ajunsi in varful muntelui am hotarat sa luam o pauza pentru ca eram foarte obositi si deabia mai rasuflam. Dupa o scurta pauza ne-am pus schiurile in picioare si am inceput sa coboram. Coborarea a fost de asemenea dificila deoarece zapada nu avea grosime uniforma si pe langa asta era si inghetata ceea ce ne ingreuna situatia. Aceasca coborare a fost de asemenea foarte amuzanta, cadeam aproximativ din 10 in 10 metri dar noua ni se parea distractiv si cand cadea unul din noi incepeam sa radem in hohote. Eu am tras o sperietura grozava deoarece la un moment dat am prins o viteza prea mare pentru nivelul meu de schior si m-am apropit la maxim 10 cm de un copac. Dupa aceasta sperietura nu m-am mai incumetat sa iau schiurile in picioare pe acel munte deoarece imi era frica sa nu patesc ceva. Ajunsi intr-un final la poalele muntelu am luat drumul spre masina deoarece se apropia ora la care trebuia sa ne intalnim cu totii pentru a servi masa.
Dupa ce am terminat toti de mancat am hotarat sa mergem sa inchiriem atv-uri. Cu atv-ul a fost bestial. Am condus prin munti, pe gheata, pe zapada si chiar m-am incumetat de a face cateva scamatorii deoarece am experienta cu atv-uri. Din cate mi-a povestit Radu si el a avut destule avunturi cu atv-ul in acea zi.
Dupa ce am returnat atv-urile am hotarat sa mergem sa bem un ceai cald si sa pornim spre casa ca-ci eram foarte obositi. Pe drum spre casa in masina si eu si Radu am adormit instant si ne-am trezit doar in Oradea. Pentru mine aceasta a fost ce-a mai interesanta, mai palpitanta si mai amuzanta zii din vacanta mea de iarna.
Sper ca nu v-am plictisit cu mica mea relatare a zilei de 30 decembrie
